.....ziua in care totul sa schimbat....
sunt calm... ciudat de calm luand in cont situatia....
nu sunt stresat... dar de ce as fi???
si totusi sunt trist; chiar sunt...
incerc sa imi fac de lucru... sa nu ma mai gandesc la asta, dar orice as face nu pot sa nu ma mai gandesc...
nici macar sa ascult muzica nu mai pot(ei bine, de fapt pot, dar nu ma ajuta de loc)...
CACAM-AS PE EL AN NOU FERICIT, SI PE EA URARE TAMPITA!!!
anul asta a inceput ca dracu'; o noapte plictisitoare, iar acum asta???
si nu-mi spune mie ca e doar o etapa din viata asta... cum dracu' poti sa zici asta?!?!?!
Tu esti TOTUL pentru mine...sau mai bine zis, erai totul...
(normal ca imi placeau si alte lucruri, dar tu ramaneai cel mai important....)
...dar acum nimic nu mai conteaza...
"-Dar o sa intalnesi pe altcineva la facultate!" -Da??? eu nu as prea crede asta...
la norocul meu... si la cat de ratat sunt...
"-Asta a fost picatura care a umplut paharul !"(luni 20 dec)
Cand am auzit asta, nu pot explica exact ce sa intamplat, dar sentimentul de vinovatie ma urmareste si acum...
... singurul lucru bun din viata mea... Ingerul Meu...
cel care m-a salvat de atatea ori, exact cum ar face un inger...
dar acum nu mai esti aici sa ma veghezi...
...dar eu tot nu iti inteleg frica asta.
eu chiar imi doream asta...dar tie iti este frica...
si totusi sunt calm... ciudat de calm as putea spune...
si mai ciudat este ca nu imi dau seama de ce sunt atat de calm...
in astfel de situatii as fi furios (in afara tristetii, desigur...), dar acum nu sunt asa...
bine, eu nu sunt genul care tranteste cu lucrurile, ci care mai degraba ar injura putin apoi sar inchide in sine...
dar acum nici macar asa nu sunt...
si imi mai vine si in minte o melodie ciudata, care nici macar nu stiu cum se numeste, si nici nu imi place atat de mult.... si nici nu pot sa scap de ea....
...intr-adevar, am ascultat-o cu tine...
"Let the guilt go", <-> asta ar trebui sa fac eu acum...
dar nu pot...
findca EU sunt cel care a umplut paharul, care cred ca a dat si pe afara...eu cu prostiile mele...
dar, sa stii, eu iti multumesc...
iti multumesc pentru tot...
desi eu pun mai mult accentul pe partea materiala, decat cea spirituala... iti multumesc oricum...
si, desi nu imi plac cadourile, si le consider pe majoritatea idioate si nefolositoare (vezi bratarile :D),
tot iti multumesc...
apropo, in tot timpul cat am scris asta, m-am gandit la cum ar arata acum mintea mea pentru un vizitator...
tu inca ai fi o mare parte din ea...
insa nu la fel ca atunci cand i-am povestit lui Mihai... de atunci multe lucruri s-au schimbat...
acum simt ca am ramas cu adevarat singur...
si cad...
o groapa fara fund; infinita...
sunt doar un nimic, dara singurul lucru care ma ridica din lumea asta de cacat...
acum trebuie sa ma lupt singur...
cine ma va salva acum, cand tu nu mai esti aici??? cine ma va face sa traiesc???
P.S. sa nu-i mai faci niciodata uni baiat ce mi-ai facut mie cand avenit Radu la tine.
m-am simtit exact ca un nimic,
ca un tip din desene care avea scris pe frunte "JACKASS"
, de care doar ai profitat...
SUNT SINGUR
